Am scris o carte. E genială! Nu-i așa că mi-o publicați?

Mulți autori ne argumentează nouă, editorilor, cu o voce revoltată: “Ar trebui să-mi publicați cartea, chiar dacă nu e pe interesul publicului, pentru că datoria voastră ca editură e să aveți și cărți bune, adevărate, nu doar interesante! A mea e genială, deși știu că nu s-ar vinde mai deloc, dar în mod sigur va ridica enorm felul în care e percepută editura! E o carte genială și va fi descoperită ca atare peste zeci și zeci de ani, când gusturile publicului vor evolua unde trebuie!”.

Răspunsul ar fi cam așa: să presupunem că respectiva carte ar fi, într-adevăr, genială (nu se întâmplă aproape niciodată, dar să presupunem). În România nu există critică literară în sensul adevărat, profesionist, iar cei puțini care încearcă câte ceva nu sunt citiți și ascultați mai de nimeni în afara cercului de specialiști și prieteni. Dacă nu există critică literară pertinentă, singurul care decide receptarea unei cărți rămâne publicul. Însă dacă el nu are interesul de a descoperi cartea respectivă, nu îi atrage atenția cu un „ceva” cât de cât „comercial”, atunci e ca și cum cartea respectivă nu ar fi fost publicată. Cu ce ajută editura o carte despre care nu știe nimeni (pentru că nimeni nu e interesat de ea)? Cititorii sunt singurii care își formează percepția asupra unei edituri, iar ei fac lucrul ăsta pe baza cărților pe care chiar și le doresc să le citească. Cât despre cartea genială care va fi descoperită abia atunci când publicul va fi pregătit… Este o convingere naivă, eufemistic spus. În condițiile în care se publică în România zeci de cărți zilnic, cine se va mai înarma cu o cazma ca să dezgroape morții?

Dragi scriitori, vă rog, scrieți pentru cititorii de acum, nu pentru o problematică glorie postumă.

7 Comments Am scris o carte. E genială! Nu-i așa că mi-o publicați?

    1. Cornel

      In articol era vorba despre cartile care erau doar (cel mult :) ) geniale, fara potential comercial. Daca o carte nu are potential comercial, atunci are nevoie de sponsorizare. Nu e normal ca o editura sa faca asa ceva.

      Reply
  1. Nic Dobre

    Foarte bine, stimați editori, continuați să dați vina pe scriitori. Amărâții de ei, după ce că sunt grafomani și rupți de realitate, mai sunt și încrezuți.
    Noroc cu editurile, care separă grâul de neghină. Avem numai cărți bine scrise pe rafturile librăriilor, excelent redactate și corectate la sânge.
    Pe care se bat cititorii români, stau la coadă mai ceva ca pe vremea lui Ceaușescu. De bune ce sunt.

    Reply
      1. Nic Dobre

        Truism. Fără supărare.
        Ce înseamnă să fii scriitor? Să vinzi un tiraj mai mare de 5.000 de exemplare? Asta înseamnă, de exemplu, că Iohannis e scriitor? Sau să publici 3 cărți pe an? Gigi Becali e scriitor?
        Aș extinde discuția la ”ce înseamnă să fii editură”, dar mi-e teamă. Nu vreau ca mesajul meu să fie luat la modul personal. Herg Benet e una din puținele edituri (degetele de la o mână sunt prea multe pentru enumerare) care încurajează și promovează literatura autohtonă contemporană. Vă admir pentru ceea ce faceți și vă respect.

        Reply
  2. Pingback: Cum să fii un autor megapenibil – ghid în pași ușori, aproape de dans | Cristina Nemerovschi

  3. Claudiu

    Daca voi considera articolul dvs scris partial intr-un mod superficial, voi fi luat la rost? Spun asta pt ca de obicei asa se intampla daca nu esti de acord cu un grup majoritar, partid totalitar sau chiar cult care face furori doar in anumite zone.
    Dvs numiti publicul ca fiind un cerc cu oameni care au fix aceleasi pasiuni, trasaturi si poate chiar se rahatesc la aceeasi ora. Sau poate nu stiu eu sa citesc si am fost prea manipulat de eminescu ala sau cum il cheama (baiat de baiat, pe bune).
    De ce nu o spunem p-aia dreapta, pt ca stim toti adevarul (dar ne facem ca nu-l stim)? Capul unei edituri este si el om (sau asa cred…) si are si el pasiuni si placeri. Este normal sa aprecieze o opera in functie de ceea ce ii place. Este perfect normal. De asemenea, aici discutam de marketing si afaceri, nu de organizatii non profit (care pana la urma si alea scot bani din ceva). O carte nu va fi publicata daca nu sunt sanse sa scoata bani. Asta inseamna ca e o carte proasta? Stiti ca muzica dance romaneasca vinde zeci de mii de cd-uri? Asta inseamna ca e muzica buna?
    Un autor este necunoscut nu pentru ca neaparat este unul slab, ci pentru ca inca nu a considerat nicio editura ca poate face bani de pe urma sa. Iar reclama este mama comertului. Fa reclama unui cacat si il vinzi iubitorilor de cacat!
    Si inca ceva: o carte este o opera si daca-i buna si daca nu, pentru ca omul ala a pus timp si suflet in a o scrie. Pentru el este o opera.
    Ar fi super daca dumneavoastra si altii ca dumneavoastra ar incerca sa nu imparta astfel de idei, privind lumea din jur de sus. Un star s-ar transforma cu usurinta in megastar daca nu ar avea impresia ca e dumnezeu pe pamant.
    Cheers… mankind!

    Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *